
Alin are nevoie de ajutorul nostru – Ep. 1
E târziu.
E 11 noaptea.
Bipăie telefonul.
Am o cerere de prietenie.
De la Alin.
Are o problemă.
A apărut o “buba” la piciorul operat.
Operat, în urma cu 2 ani.
De osteosarcom. Adică cncer osos.
Alin nu se lasă. Întrebă cum poate face – acum și aici – să primesc niște analize. Să văd ”buba”. Nu m-am mai confruntat cu situații în care copiii sunt atât de determinați să afle răspunsuri încât devin în stare să dărâme munții.
Alin are 16 ani. A terminat de doi ani chimioterapia. Am o valiză de amintiri cu el! Începe să verifice DVD-urile, să le arhiveze singur, să își pozeze analizele, se descurcă și cu trimiterea imagisticii, și cu actele, cât poate de repede.
Îl sperie hârtia aia pe care scrie „risc de recidivă tumorală”…
Se face 1 noaptea și tot trimite, conștiincios, tot ce îi cer, ca un om mare care are o sarcină de servici. La 2, terminăm. Îi zic să se culce că am nevoie de el mâine. Mă gândesc că niciun copil până acum nu a mai făcut asta și cred că mama lui, Mihaela, e așa de speriată că-i e frică și de telefon și de răspunsuri. Și să fiu a naibii dacă nu o înțeleg… în orice moment, oricare dintre noi, se poate afla în situația asta, fără să știe.
Sunt speriată și mândră de Alin. Și cred, în sinea mea, că un astfel de copil, cu o astfel de determinare, indiferent de unde vine, are puterea de a învinge orice obstacol. Și dreptul la un tratament echitabil din partea celor din jur.
Și are dreptul să strige AJUTOR!
Și are dreptul să îl obțină.
Acest curaj, această maturitate și disciplină nu le-am văzut decât la marii eroi mici de pe sectia de Oncopediatrie a spitalului M.S. Curie din București.
Avem un răspuns.
Răspunsul e OK.
Alin trebuie să plece.
Sistemul medical românesc îl poate ajuta până la un anumit punct. Punctul în care descoperirile medicale mondiale care salvează copiii nu mai ajung în România. Nu medicii sunt de vină aici ci întregul sistem în care ei și pacienții se chinuie să rezolve micile probleme pe când un mare balaur apare în spatele tuturor, balaurul numit CANCER.
Alin are nevoie de bani ca să ajungă și să supraviețuiască acolo, bani care nu vor fi decontați în niciun fel de către statul român. Vreo 1000 de euro. Nu e mult dacă ne mobilizăm!
Această campanie s-a încheiat în noiembrie 2018.